"ce faci?"

Stii…. M-am gandit foarte mult la intrebarea pe care mi-ai pus-o “ce faci?” … deodata nu ma inteles-o, abia acum, dupa o saptamana si mi-am dat seama ca nu era acea intrebare folosita zilnic “ce faci?”
Nici nu stiu daca ar trebui sa zic ceva, daca mai are rost (la mine totul trebuie sa aiba rost ) – nu vreau compasiune/ mila sau sa te intristezi, iti spun ceva ce nu stie multa lume (poate chiar nici parintii mei). Am inceput aceste randuri in primul rand ca sa-mi raspund mie (chiar daca aceste randuri iti sunt adresate), iar daca le citesti acum inseamna ca totusi am avut curajul si ti le-am trimis – nici macar nu tre sa zici ceva…
Ce fac? – pai sincer nici eu nu prea stiu, adica ce sa zic… “traiesc”, cred ca traiesc (poate asa cred doa eu, poate doar pare…). E o rutina in mare parte, nu se intampla lucruri foarte interesante in ea, nu exista multa actiune, adrenalina sau mai stiu eu ce… am o viata lina – cred ca e mai bine zis decat linistita, fiindca uneori nu e deloc linistita.
Sunt studenta in anul III, la marea noastra facultate de stiinte economice … nu nu nu, rectific “facultatea de economie si administrarea afacerilor”, speciaizarea: economie si afaceri internationale – m-o mancat intr-un loc sa-mi aleg specializarea asta…. Dar asta ii alta poveste… si cum am mai spus “sper s-o termin”…
Inca din anul I de facultate, dupa o luna si 20 de zile (20 noiembrie 2007) am avut ocazia sa ma angajez, si am mers la interviu (pe la 7 dimineata) – am dat un mic test, chestii de contabilitate – si la 10 m-au rechemat sa vin sa vad programele, dosarele, sa cunosc birou, etc etc etc… timp de vreo 5 zile tipa pe care o inlocuiam mi-a aratat “muuuuuuuulte chestii” – déjà aveam senzatia ca nu am sa le invat niciodata, imi venea sa plang…. In birou eram 3, un economist, o casiera-contabila si eu – tot contabila… am fost angajata cu norma intreaga de 8 ore si cu un contract pe 5 ani (2 ani s-au scurs déjà, Doamne ce repede trece timpul…). Initial aveam un salariu brut de 900 si ceva, apoi prin iunie salariile s-au majorat si acum am 1008 lei salariu brut (iau vreo 800 in mana). Incercam sa impac si capra si lupu, adica si scoala si lucru… am avut cat de cat noroc ca aveam majoritatea cursurilor si seminariilor dupa masa…. De dimineata eram la lucru (program incepe la 7) apoi plecam la scoala…. Imi placea la nebunie – faceam practice tot ceea ce invatasem la scoala – era incredibil…. Dar si foarte greu, la scoala nu te invata detalii, maruntisurile pe care trebuie sa le urmaresti…… vroiam sa fac totul REPEDE si BINE…. Din pacate nu prea mi se primea… asa m-am chinuit cam un an. Am avut, si am, un mare noroc de oamenii ce ma inconjurau si care ma inconjoara si acum – niste straini care dintr-o data ti-au devenit prieteni – oameni care nu te cunosc dar te ajuta, te invata, iti arata, iti explica, au rabdare, nu te judeca, nu te critica urat (niste observatii si o mica critica nu strica niciodata) nu striga la tine, nu vorbesc urat, care nu te fac sa te simti o mizerie de om….
Ptr mine a fost ceva extraordinary, ptr ei vroiam sa fac totul perfect, tot incercam, incercam sa resist…
As putea spune ca 2008 a fost cel mai greu an din viata mea…. Aveam impresia ca dupa asa o experienta nimic nu mi se vai parea atat de greu – am gresit din nou.
Erau zile in care ajungeam la 11 seara acasa, caci aveam seminarii de la 8 la 10 seara… ma mir cum de nu am slabit atunci… ajungeam atat de obosita, mancam ceva, ma uitam maxim 30 de minute la televizor si mergeam la culcare – dimineata la 6 eram in picioare - povestea se repeta 5 zile pe saptamana, luna de luna, iata aproape 2 ani…
Asa a fost si in anul II “alergatura” – cum spune bunica – doar ca mi-a fost ceva mai simplu… insa al 2-lea semestru a fost cel mai groaznic din viata mea – ptr prima data am vrut sa renunt cu adevarat, ptr prima data ma gandeam serios sa-mi inghet anu sau sa-l repet – m-am simtit cea mai blonda fata de pe intreg pamantul, cea mai incapabila, incompetent, proasta… nu eram in stare sa tocesc o carte de vreo 300 de pag si s-o recit la examen. Aveam 2 examene orale cu un professor, care nu m-a primit din prima la un examen ptr ca nu aveam prezente la el, asa stresata nu am fost niciodata… vroiam sa ma odihnesc, visam sa fiu “frumoasa adormita” in sensul ca sa fiu adormita ca ea pe veci…. Sa nu ma trezeasca nimeni…
Nu stiu cum am trecut peste astfel de moment, caci asta nu a fost singurul, au mai fost – nu foarte multe, dar nici putine – mai ales in anul I. Cred ca gandul “sunt independenta”, ca pot plati niste facturi, ca pot sa strang ceva bani, pot sa-mi cumpar chestii, ca nu trebuie sa cer… mi-a dat putere, m-a motivate, mi-am zis “inapoi nu pot sad au, de oprit nu pot/ nu vreau/ n-ar trebui sa ma opresc, deci mergem inainte orice ar fi…” dintr-o parte imi place aceasta “incarcatura” – asa am mintea ocupata… Stiu ca nu sunt excelenta in ceea ce fac, vreau sa fiu, sper sa fiu… vreau doar sa am aceasta posibilitate….
Un alt lucru care m-a marcat, m-a linistit, mi-a dat un impuls mare…. A fost mini vacanta de la Paris!!!!!!!!! E un vis devenit realitate – nici nu imi permiteam uneori sa visez la asa ceva…. Si totusi am avut ocazia sa plec – si atunci au fost niste pripetii, chiar inainte sa plec. Stii cum taranu ajunge ptr prima data in oras si se uita in stanga si indreapta cu o imensa uimire…. Cam asa ceva eram si eu, eeeeh poate nu chiar dar pe acolo…. Intr-adevar e alta lume, cat is de simpli, linistiti, indiferenti, nah…. Am ramas cu o impresie si niste amintiri ce nu se pot uita…. Eram mandra de mine in acel moment, eram fericita….. cel mai mare vis in viata e sa calatoresc, sa vad locuri, lucruri, oameni…… efectiv imi venea sa plang de fericire….
Cand m-am intors (am stat o satamana… o saptamana in care cica am slabit jumate de kg – ha ha ha) aveam un chef nebun de tot…. am facut practica (la vama interna – aia cand mergi spre aeroport), mi-a placut, chiar daca am zis ca nu as vrea sa lucrez asa ceva…. Acum cand ma gandeam ca poate nu termin anu 3, mi-am zis “asta este, il mai facem o data, repetarea e mama invataturii” – poate e rusinos….. scuze, explicatii si motive nu vreau sa caut….. da, lucrez! Si ce daca, asta nu inseamna nimic…
Acum in Romania parca totul e cenusiu si fara culoare in comparatie cu Parisul – si nu ma refer la natura, peisaje, locuri – prea complicat, prea multi incordati, de ce? Viata e atat de simpla…. nah… niste idei, fixuri de-ale mele…. M-as muta…. As vrea sa traiesc intr-o alta tara – dar mi-I frica s-o iau de la inceput, de la zero de bunavoie…
Am momente cand ma simt obosita si batrana… dar mai ies cu Tania (vara-mea) si radem, glumim, vorbim chestii multe si marunte, despe nimic in general – si oboseala mai trece.
Prieten nu am – asta déjà stii – lucrul si scoala sunt pe primul loc (aventuri de o noapte de multe ori apar fara ca macar sa le cauti), iar alte lucruri pot sa vina, sa se petreaca si fara un prieten/ barbat….
Daca eram “o femeie serioasa” cred ca incepeam sa-mi caut “sot” – nu multumesc…. Se pare ca moldoveanca sunt numai in certificate de nastere…
Am aflat in ultimul timp ca am tensiunea mica – de ce? – habar nu am…. Palpitatii de inima – pe care defapt le am de 8 ani, dar acum parca sunt mai accentuate, nu mai dese, dar mai tari si cu ceva efecte (de asta probabil am si lesinat la tine). Analizele sunt bune, ale ape care le-am facut, la inima nu am nimic – cica “lipsa de vitamine” si totusi nu sunt anemica, adica nu eram, acum nu stiu… dar nici nu atrag atentia, nu ma alarmez…
Inainte de facultate mi-am spus “as vrea sa ma exploatez, eu pe mine, pina la maxim, pina am sa cad si nu am sa ma mai ridic…” – ai grija ce-ti doresti! Si totusi nu ma plang, de asta nu vreau s-o iei ca pe “imi plang de mila”, mi-am cautat-o singura cu lumanarea, ar fi pacat sa ma plang si sa dau vina pe cineva…. Au fost alegerile mele, toate… , si ptr ele eu raspund.

“and now I said too much, I haven’t said enough…”
Acum stii prea multe…….

o "EA"

Bate vantul, tare… sufla cu o putere incat nici copacii nu ii pot rezista…. Iar ei I se pare amuzant, frumos – chiar daca e inghetata la maini, deoarece tine o umbrella pe care o folosesti drept scut impotriva vantului si a ploii, mai ales a ploii, caci e mai mare chinul sa tii o umbrela in maini atunci cand bate vantul. Si asa… chiar daca e inghetata la maini, uda la picioare – incaltaminte cumparata de la bazaar, si totusi destul de scumpa ptr calitatea lor – cu pantalonii uzi, caci vantul si ploaia sufla din fata, cu parul in faza de ingrasare, nu murdar, dar nici matasos, strans in coc, cu vreo 2-3 fire neprinse si care jucau dupa cum le canta vantul, se simtea foarte neatragatoare – nu ar putea trai nici un moment din acela romantic pe care il vezi doar in filme << afara ploua, ea se grabea si da intamplator peste un tanar, care o priveste in ochi, ii zambeste, ea la fel. Uitand de ce se grabea si unde se grabea, putand sa spuna doar “salut” si rosind imediat de ceea ce spuse, dar simti ca viata ei nu va mai fi la fel de acum inainte…>> - nuuu, ei asa ceva nu I s-ar putea intampla, mai ales ca nici nu era aranjata, nemachiata, cu nasul un pic rosu, obrajii inrositi de vant si de frig. Dar se gandi ca mai bine nu ar da peste nici un tanar necunoscut de care sa se indragosteasca la prima vedere – ceva utopic din punctual ei de vedere – ci mai bine s-ar intalni cu EL << ea sta in statia de autobus, asteptand sa vina “vechitura aia pe patru roti”, care acum ii pare atat de potrivit, numai sa vina cat mai repede – iar EL sa treaca cu masina pe langa sa o observe, sa opreasca si sa-I zica “moldoveanco, urca!” – iar ea atat de fericita ca il vede din nou urca fara sa mai spuna ceva (fara sa se incoarde – cum ii zice EL), sa-l priveasca in ochi si sa uite ca era inghetata, ca era uda, ca era nearanjata, nemachiata sau ca purta aparat dentar (il avea de prin mai, iar acum era octombrie). Cu el se simte bine oricum…..>>. Dar nici asa ceva nu se putea intampla – asa ceva se intampla doar in filme, iar ea pe cat crede inca in povesti, feti frumosi, pe atat stie ca toate acestea sunt doar povesti, dar nu vrea sa renunte la aceste ganduri – sunt singurele care ii maid au speranta, un motiv sa mearga mai departe, un motiv sa reziste, sa aiba rabdare sis a astepte, cat? Nu stie, tocmai de aceea invata sa aiba rabdare.
In jur oameni, chiar daca e un timp urat e destul de multa lume prin oras – interesant. Obosita, si totusi cu un chef nebun de a-L cuprinde, de a-L pupa si de a-I vedea ochii – oooofffff, ochiii!!!! – ajunge acasa, dar acasa nu o asteapta nimeni in afara de cainele sau drag – o catea Nera, care e singurul prieten care o intalneste, o imbratiseaza si o “pupa”, defapt o linge dar cum o considera prietena sa, la fel considera si ca ea o pupa. O asteapta ca intotdeauna in fotoliul de langa usa si te intampina cu cea mai mare dragoste pe care un caine ti-o poate oferi. Intra in casa, lasa punga din mana, se descalta repede – ciorapii erau uzi, picioarele reci – si I se facu asa o mila de picioarele sale… se intrista o secunda, dar “prietena” sa nu o lasa sa se intristeze mai mult si ii abatu gandul imediat de la picioare si raceala lor. Se schimba, isi lua hainele simple de casa, o pereche de pantaloni sport si un tricou visiniu si mare, defapt e tricoul fratelui sau pe care el nu il imbraca, dar ea acasa se simte bine in haine largi si mai mari cu vreo doua marimi – se simte libera. Nera se tot invarte pe langa ea de parca o intreaba “povesteste, povesteste… unde ai fost, de unde vii, ce ai facut, cum e afara?”, dar ea o mangaie frumos, I se mai stramba un pic, o face “scroafa mica”, poate pentru ca pina acum cateva luni era grasa, rotunda, avea un fundulet, niste pulpe… era un caine frumos, sexy, o adevarata doamna, apoi a avut pui – patru la numar, care au fost dati la nici doua luni, au suferit amandoua cumplit – si a slabit, dar tot “scroafa” a ramas pentru ea. Si-a incalzit niste pireu, a mancat uitandu-se la televizor la stiri sau la cartoon network – unul dintre posturile sale preferate – dar astia repeta aceleasi serii asa ca a decis sa vada ce se mai intampla in tara si a mutat la stiri – a cazut guvernul … - “mda…. Isi spune…. Interesaaant…”. A mai mancat ceva dulce, si-a amintit ca tatal sau i-a lasat o sticla de vin – vin de casa facut chiar de el anul acesta – si si-a turnat intr-un pahar “mmmmm…. Tata stie sa faca un vin bun! – si si-a amintit vorbele lui ”. Si o napadira dintr-o data amintirile – s-a nascut in Moldova (Basarabia, Rep. Moldova – nu conteaza cum o numesc altii, pentru ea e simplu – MOLDOVA!!! – e al doilea lucru dupa care plange si sufera), acum cativa ani – isi spuse in soapta si se rusina de anii sai, in orasul Tighina, Benderi – cum I se mai spune. Isi amintise cum in zilele ca acestea statea la bucatarie langa caloriferu de la geam, cu o cana de ceai in mana, foarte rar cafea (numai atunci cand venea matusa din Romania si le aducea cafea instant), pe pervaz era un radio ce nu prindea fm si putea sa asculte doar “radio moldova” si “antena c”, si se uita afara cum ploua si bate vantul, era bucuroasa ca sta la cald si poate sa admire “raceala” de afara.
to be continued...

cel ce tradeaza va fi tradat...

“CEL CE TRADEAZA, VA FI TRADAT...”
ma intreb daca am tradat pe cineva? Ma intreb daca am meritat? As vrea sa stiu ce am facut asa de rau ca platesc acum asa de scump? As vrea sa-mi cer iertare pentru acel lucru, sa ma caiesc... sa ma scap de aceasta povara...
tot timpul ma imaginam in tot felu de situatii, cum as reactiona, ce as spune.... bla bla bla .... iar cand ma trezesc intr-o situatie asemanatoare nu mai stiu sa reactionez. N-am crezut ca mi se poate intampla mie asa ceva. Cand auzi tot felu de povestioare care par incredibile, cu situatii care par rupte din telenovele te amuza, adica e interesant “wooow!!! nu pot sa cred, chiar asa s-a intamplat? Asa a zis?” iar cand o patesti ramai trasnit. Sa vorbesc despre intamplare? E banala si obisnuita.... barbatul pe care il iubesc o sarutat-o pe prietena mea, de fata cu mine... si ea nici macar nu s-a impotrivit. Si fraza care m-a omorat o fost “noi NU ne-am sarutat” - a repetat, nu o data, “prietena mea” . Stiti frazele alea celebre din filme “draga nu e ceea ce pare!” sau “draga nu-i ce crezi ca e...” oooo FUCK OFF!!! auzi explicatie “eram beti, si nah.... oricum pentru mine un sarut nu inseamna nimic...” - MA LESI, asta nu e scuza... Iar el “nu te supara pe ea ca eu is prost” - incercand sa ma sarute... HA HA HA eu ce is? De umplutura. M-am simtit ca nevestele alea care sunt inselate de barbati cu tot felu de curve, si dupa aia vine la nevasta si o pupa si ii spune “te iubesc!” FUCK OFF. Cea mai proasta am fost eu ca am ramas.... nu stiu de ce, nu inteleg de ce nu am avut curaju sa-mi iau hainele si sa plec... am ramas si am dansat in continuare. Sfasietor de dureros... as vrea sa-mi smulg sufletul si inima, simt cum parca cineva da cu nicovala in pieptu meu si ma sufoc, iar acel cineva rade – m-a lasat din nou aproape moarta, sleita de puteri, ranita, trantita la pamant – nu m-a omorat, m-a lasat in viata, distrusa, neputincioasa... ma rugam sa mor, dar inima nu se opreste, bate in continuare... iar timpul se scurge...
nu am fost pregatita pentru o astfel de lovitura... doare, doare rau... sunt ca un zombi... vreau sa plang... incep greu dar si cand incep parca nu mai pot sa ma opresc. Ma simt tradata, inselata, folosita, mintita... DE CE? Atat vreau sa stiu, DE CE? Oare chiar am meritat?
Partea trista e ca nu pot sa urasc... NU POT... in afara de Voronin si pe acei calai care au omorat copiii in bataie, care si-au batut joc de fete si le-au distrus pe veci... pe ele si pe parintii lor, in afara de ei nu urasc pe nimeni. Pe oamenii care ma fac sa sufar pur si simplu ii dispretuiesc, ei pentru mine nu mai exista....

Olga - o fata din Rep. Moldova

MN: - Buna ziua, draga Olga! Spune-ne te rog, cum l-ai intalnit pe sotul tau dl Vasile?
Olga: - Buna ziua d-na M.N.! Dupa 5 aprilie am decis ca trebuie s fac sheva cu viata mea, s pec din Moldova, chiar daca imi iubesc tara. Am vazut anuntul dlui Raed Mustafa Habibi in Makler Causeni (e ziarul nostru local cu anunturi si programe tv) si am decis s ma inscriu si eu in acest program. Chiar a doua zi m-o sunat domnu Mustafa si ni-o spus ca ni-o gasit un sot, din Romania orasu Tulcea, si il chiama Vasile... Vasilica m-am gandit eu, ca la noi... eram foarti bucuroasa. Mi-am facut bagajili si or vinit nisti baieti de-a lu domnu Mustafa la mini acasa, m-au luat si m-au dus la Chisinau la o d-na doctor, care mi-o facut tot felu di controali, privivshi (injectii). eu n-am fost nishodata la doctor, ca parintii mei nu or avut bani si atunshi ni lecuiem acasa. Dl Mustafa era foarti multumit si o dicis s ma trimata la sotu meu imidiat. La vama nu or vrut sa ni dai drumu, erau acolo nishti copchii cari erau cu steaguri si tot strigau "Vrem acasa!!!"; "Jos comunistii!!!" nu stiu di shi erau asa di galajioshi, presedintili Voronin chiar o facut multi pentru Moldova noastra, parintii mei primesc acum 500 di lei pensii...
M.N.: vreau sa informez ca 500 de lei moldovenesti inseamna 160 de lei romanesti...
Olga: - iaka vedeti, la noi pensia ii mai mari... ghini ca parintii mei or ramas acasa. Si cum povistem, nu putem treshi vama. Ei da pi baietii lu domnu Mustafa nu ii opresti cu una cu doua. Nu stiu shi or facut shi cum or facut da am plecat mai diparti... Aghe asteptam s-il vad pi Vasilica... el o vinit si ni-o intalnit si m-o dus acasa. Acasa tari frumos, harman (gradina), animali, pasari... Eram asa di fericita!!!! Iar Vasilica mi-o aratat cat de mult el ma iubesti, si m-o iubiiit toati ziua si toati noaptea. O fost tari chinuit di fosta lui sotii, sarmanielu di dansu... Acum eu ii calc hainili, fac di mancari, am grija di animali si di pasari. El ma iubesti, cand nu ii obosit... ni adushi bani acasa.
M.N.: - Si cu dl Mustafa mai tii legatura? ti-a cerut ceva in schimb pentru acest bine?
Olga: - Am vorbit chiar ieri cu dl Mustafa, cari ma intreba daca Vasilica ari grija di mini, cum traim, daca ari lucruri scumpi, daca mai ari copchii? Mi-o spus ca daca se intampla ceva cu Vasilica sa-l anunt si imi gasesti alt sot, sa nu-mi fac griji ca el o s aiba grija di mini...
M.N.: - Iata o poveste frumoasa de dragoste... cred ca nici nu mai are rost sa mai adaug ceva, decat SA TRAITI FERICITI!!!!

Proiect RABLA

Am gasit acest articol:
"A inceput programul "Rabla" pentru neveste

O firma siriana din Bucuresti, specializata in resurse umane si trafic de persoane, isi propune sa rupa piata matrimoniala din Romania cu o noua campanie promotionala asemanatoare Programului REMAT. Astfel, pentru un pret modic, orice persoana majora care detine o sotie uzata, aflata inca in stare decenta de functionare, poate obtine o nevasta nou nouta din Rusia sau Republica Moldova, fara obligatii sau garantii.
Fetele sunt tinere, vaccinate, fara inhibitii si proaspat iesite de pe banda de productie, putand constitui o solutie excelenta pentru cel putin 10 ani de-acum inainte. "Am observat ca piata din Romania este sufocata de sotii batrane, ursuze care ii deprima pe sotii lor," declara Raed Mustafa Habibi, patron de matrimoniale si posesor al unei colectii impresionante de sotii clasice. "De aceea ne-am gandit la acest program asemanator programului "Rabla". Clientii sunt multumiti de noua achizitie si totodata ajuta la intinerirea sporului national. Si sotiile vechi sunt fericite, pentru ca nu sunt casate ci sunt duse la centre specializate de colectare unde urmaresc telenovele, se vaicaresc si isi fac unghiile.
Asa cum declara si Habibi, barbatii care au ales sa-si schimbe nevasta cu un model mai nou sunt in general foarte multumiti. "Viata mi s-a schimbat dramatic, spune Vasile din Tulcea, noua mea sotie, Olga, calca, gateste si imi satisface in general toate nevoile pe care vechea mea sotie... aaa...Maricica le ignora. Asta da progres tehnologic!"
Pana in prezent s-au inregistrat peste 30.000 de cereri de inscriere la promotie."
Si ca sa aflu mai multe am mers apoi la Olga ca sa iau un interviu. Interviul il gasiti in urmatoarea postare.

un mail de informare...

Sambata am primit acest mail de informare, binevenit :)

"Salut la toti!

Preventiv îmi cer scuze de acest mesaj scris în masa la mai multi utilizatori simultan. Doresc sa anunt prin acest mesaj, poate pentru multi va fi noutate repetata, dar referitor la faptul ca canale oficiale de informare în Moldova sunt stopate, atunci tin câte de cât sa informez lumea despre ceea ce se întâmpla:

"PL, PLDM si AMN anunta organizarea unei actiuni de protest duminica, 12 aprilie, la orele 11:00

Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat si Alianta “Moldova Noastra” anunta organizarea unei actiuni de protest duminica, 12 aprilie, la orele 11:00. Partidele de opzitie mai cer autoritatilor sa elibereze tinerii arestati sa sa înceteze persecutiile asupra jurnalistilor. Actiunea de protest este autorizata de primaria mun. Chisinau.

De asemenea, cele trei partide cer sa fie date publicitatii numele persoanelor arestate, motivele arestarii si locul detinerii acestora, sa fie asigurat accesul la retinuti al avocatilor, parintilor, mass-media, organizatiilor neguvernamentalesi organismelor internationale, precizeaza jurnal.md.

Totodata, PL, PLDM si AMN cer încetarea imediata a persecutiilor împotriva institutiilor mass-media, stoparea urmaririi si arestarii jurnalistilor straini. Într-o declaratie comuna, cele trei partide declara ca guvernarea comunista se face vinovata de crima împotriva statului si a cetatenilor si urmeaza sa poarte întreaga raspundere, mai transmite jurnal.md.

În aceste conditii, cele trei partide solicita UE, Consiliului Europei si SUA sa intervina de urgenta pentru stoparea arestarilor ilegale, batailor, torturii si a tuturor abuzurilor comise de guvernarea comunista împotriva tinerilor, a jurnalistilor, împotriva propriilor cetateni."


Am gasit niste sfaturi utile..

IMPORTANT: Cum sa identifici un provocator!

Este cunoscut faptul ca in Chisinau a fost adus armament special si au intrat atat tehnica grea cat si soldati.

Cu siguranta vor incerca sa repete scenariul de la data de 7, sa instige la violenta pentru a le putea permite sa deschida focul asupra protestatarilor ca mai apoi sa arate cu ajutorul propagandei la toata tara cat de rea este opozitia si ca din cauza lor tara este in saracie.

Pentru a evita toate aceste incidente care ar putea crea varsari de sange o sa incerc sa descriu cum sa identificati provocatorii si ce sa NU faceti daca ati decis sa mergeti la protest.

Pe drum:
1. Nu mergeti singur la protest, adunati-va in grupuri de mai multe persoane pentru a nu le oferi posibilitatea sa va fure de pe strada(asa cum s-a intamplat de multe ori)

2. Luati flori cu voi, daca pe drum va opresc si va intreaba unde mergeti, spuneti ca mergeti la nunta sau la zi de nastere. Odata ajunsi la protest, inmanati florile la politisti si militari care vor pazi guvernul. Sau mai bine e sa identificati "oamenii in negru" din interiorul multimii si sa le dati lor flori cu urari de bine.

3. De dorit sa mergeti impreuna cu oameni in varsta(30+ ani)

La protest:

1. Daca vedeti oameni cu panglici cu tricolor la gat sau brate, cu steagul Romaniei, cu harta Romaniei Mari, cu pancarte Basarabia Pamant Romanesc, strigand slogane unioniste, ATENTIE, ei sunt provocatori

Protestul de maine nu are absolut nimic cu Romania sau oricare alt stat vecin. Protestul de maine este pentru a arata indignarea fata de falsificarea voturilor si fata de brutalitatea cu care sunt tratati oamenii din RM. Protestul e pentru a condamna un regim criminal care nu a facut nimic bun pentru populatia tarii timp de 8 ani.

2. Un provocator este mai agitat, agresiv, indeamna la aruncat pietre si la atac. Sa NU ii ascultati, acesta este un protest PASNIC. Daca vedeti oameni care indeamna la violenta, strigati si faceti ca cei din jur sa ii vada.

3. Sa nu raspundeti la chemari de genu: hai ca pe ai nostri ii bat acolo, sa mergem sa ii salvam

Provocatorii incearca sa desparta protestatari de grupul principal pentru ca mai apoi sa fie preluati de politie, batuti, judecati(ilegal), inchisi

5. Ca sa va dati seama despre amplitudinea acestor scenarii trebuie sa stiti ca provocatori vor fi SUTE!

O parte din ei(50-200) vor sta in fata multimii si vor incerca sa atace fortele de ordine creand impresia ca multimea vrea sa atace guvernul.

IMPORTANT: Daca vedeti ca un grup de 50+ oameni se indreapta spre guvern/fortele de ordine sa atace, faceti 10 pasi inapoi si lasatii sa atace singuri

Provocatorii fac parte din diferite paturi sociale: agenti de la SIS, vorbitori de rusa din latura tanara a PCRM, simpli moldoveni carora nu le pasa de nimic inafara de bani, criminali eliberati de PCRM din inchisori, separatisti adusi din Transnistria.

Unica modalitate de identificare este comportamentul si scopul lor.

Rog daca cititi acest mesaj sa il transmiteti mai departe la toti pe care ii cunoasteti.

Va doresc succes maine la protestul PASNIC si tineti minte: FARA VIOLENTE!"

ma tem...

Azi e vineri e a 5-a zi de proteste ANTICOMUNISM si ANTI VORONIN!!!! sunt convinsa ca toata lumea a scris deja despre aceste proteste, aceste evenimente.... e o saptamana istorica, “traim momente istorice care nu se mai termina...”
eu abia azi am decis sa scriu.... pentru prima oara ma tem.... ma tem de simt ca innebunesc... ma tem de ce se poate intampla astazi. Ceea ce a fost marti e doar o picatura din pahar. Pahar ce trebuie umplut, si se va umple, cu siguranta, dar cu ce, proteste sau sange? Ma tem.... acum imi dau seama cam cu era in '89, sunt ingrozita. Daca atunci armata la un moment dat a lasat armele jos si s-au intors impotriva comunistilor, la noi in Chisinau se asteapta interventia Armatei Rosii, care sunt rusi 100%, si care nu cred ca vor lasa armele pina nu vor primi ordine. Iar ordinele de retragere nu vor veni. Ma tem ca cetatenii sunt dezinformati si nu vor intelege ce se intampla la Chisianau, si pentru ce lupta acei “copii prosti care nu inteleg ce inseamna politica; acei copii care sunt trimisi de profesorii lor; acei copii care au fost sustinuti de Romania; acei huligani si vandali care nu au facut nimic altceva decat sa distruga bunurile publice, reparatia carora tot din buzunaru cetatenilor vor fi efectuate”.
Dar bietii "copii" sunt acuzati de lucruri pe care nu le-au facut. Si au inceput sa se descopere tot felu de actiuni puse la punct de comunisti, ex.: steagurile de pe casa prezidentiala, pe acoperis nu are oricine acces, lifturile pot fi utilizate doar cu cartele, si atunci CUM PUTEAI NISTE STUDENTI SA AJUNGA ACOLO? e o marsavie planuita, bine planuita si pusa in aplicare. Si au reusit sa convinga aproape o tara intreaga ca la Chisinau au loc de vandalizari, distrugeri... mai pe scurt au iesit niste huligani in strada sa faca galagie... CEAUSESCU 2... iar opozitia si adevaratii protestatari au inceput o campanie pe internet de informare corecta a populatiei prin intermediul generatiei tinere. Si bineinteles s-a facut apel la NU VIOLENTEI!!!! s-a atras atentia asupra existentei provocatorilor...
astept cu sufletul la gura continuarea...

un episod din Mondenii? NU...

Se pare ca legendele sunt adevarate... am avut “sansa” sa vad in realitate ceea ce ironizeaza cei de la Mondenii. De auzit am auzit, dar stiti cum ii: pina nu vezi cu ochii tai nu crezi, ti se pare ceva incredibil.
Am fost in acest weekend la Resita, la verisoara mea, cu gasca (fratele ei, fratele meu si inca 2 prieteni). Era ziua prietenului ei, el nu prea are prieteni acolo... e mai ciudat baiatu, dar ii ok.
Vineri seara am iesit in oras, am mers la niste fete, prietene de-ale verisoarei mele, care faceau un fel de petrecere acasa. Dupa nici 5 minute, am auzit discutii de genu: “Fata, toarna-ti ceva de baut, fata!”, “Fata, ea e verisoara ta?” “fata ce colanti faaaini ai, fata! Da de unde, fata, ti i-ai luat? Fata vreau si eu!!!”. Una tot facea o figura care dadea de inteles ca ea ii “hot”, “tnt”, era ceva de genu: cica tine un kalashnikov in mana si impusca pe nu stiu cine (probabil pe fetele invidioase, fata), stand in pozitia “vreau sa-mi fii nevasta!”, si dupa aceea aprinde un chibrit si il arunca... ma rog, stupid... si descrierea dar si gestu. Dupa 2 gesturi din astea imi veneea sa o bat, era de-a dreptu enervanta. Am avut noroc ca am plecat de acolo la discoteca, dar credeti ca acolo am scapat? Doamne fereste! Muzica buna, bautura scumpa.
Dar cea mai tare faza a fost a doua zi, cand mergeam pe munte sa facem un gratar, fetele stiau drumul, doar is localnice. Dar, la un moment dat una o vrut sa mergem pe scurtatura si s-a oprit. Si incepe catre cealalta: “fata hai pe aici”. Cealalta, la 5 metri mai in fata, se intoarce si zice “fata ai innebunit, fata? Nu pe aici. Mergem mai in fatza, fata!” cealalta nu se lasa “fata esti nebuna, fata! Urcam, fata, pe aici, ca ajungem mai repede, fata.” si asa au tinut-o pina s-au decis. Noi, ceilalti stateam si ne uitam ca tampitii la ele... m-am uitat la o serie din “Mondenii” live. Din pacate nu stiau toti de “Mondenii” si de aceste faze, si radeam numai eu cu fratele... cam sec, dar in schimb acum am ce sa povestesc.
As fi inteles daca fetele era genu care umblau cu “Caen”-u, X5-u, Q7 etc etc etc... tot erau funny, de-a dreptu hilare, dar le-as fi inteles. Dar astea 2 erau niste fete simple, ma rog care incercau sa fie altcineva, dar asta ii partea a doua, erau dragute, nu foarte fitzoase sau ofticate, adica destul de ok.

Inca sunt in pom si pomul e in aer...

Autobuze pe categorii de varsta.

Ma intorceam spre casa, de la scoala (universitate), ma opresc in statie. Pe aici trec mai multe rute: autobuzul 13 (al meu), autobuzul 17, troleibuzul 11, 14, 18... acestea din urma circula mai des. Si stau si astept. Vine un troleibuz, si ma uit, observ ca in el urca elevi, studenti, barbati, femei de vreo 40 de ani. Vine un alt troleibuz, in care pasageri la fel sunt de toate categoriile: de la copii din clasele primare pina la “varsta a treia”. In statie mai sunt vreo patru “varstnici” sau sa le zic direct “mosi si babe”, care stau si asteapta... stau si asteapta... (ziua de ieri? - urat spus din partea mea, imi cer scuze). A trecut si autobuzu 17... 13 inca nu apare... au trecut deja 10 minute... vine si al 3-lea troleibuz, vine si pleaca. In sfarsit apare si 13, batranelul nostru... e un autobuz vai si amar de el, vechi, se misca abia abia, iarna e frig ca afara, iar vara e cald de mai bine mergi pe jos... Si observ, din “batranel” coboara doar batrani, si se urca – tot batrani. Sunt singurul “copil” din autobuz... sau mai bine zis “nepotica”. Sunt o ghinda ce incolteste intr-o padure de stejari. Nu e frustrant... e doar ciudat. Poate e doar o coincidenta, fiindca stau intr-o zona unde sunt mai multe case, e o zona ce se afla spre iesirea din oras. Dar imi place zona la nebunie. E atata liniste si curatenie la mine pe strada cum rar gasesti in tot orasul. Vis-a-vis de casa noastra sunt prietenii nostri de familie (ne cunoastem de cand am venit in Romania) care stau toti impreuna (bunica, fiica, 2 nepoate si 2 stranepoti). Zona e in constructii, se repara drumuri, e o piata langa (ce aduna sambata si duminica foarte muuulta lume), dar sambata si duminica pina la 11 dorm, pina la 3-4 nu ies din casa si nu aud galagia. In rest e un contrast cu restul orasului, care de la 7 dimineata e intr-o continua miscare.

concerte concerte concerte

Imi vine sa plang cand ma gandesc cate concerte se apropie si as vrea s amerg la toate..... dar ca deobicei toate au loc la Bucuresti... Ooooffffffffff!!!!!!!! pe langa faptul ca biletele sunt de la 100 de lei in sus, m-ar mai costa si drumu dus-intors 100.... la criza de acum... ar trebui sa muncesc o luna fara sa cheltui si asa as putea ajunge la concerte. Despre ce concerte vorbesc? Pai sa le luam la rand:
1.SOULFLY!!!!!!!!! ROOOOOCK!!!!! MAX CAVALEEEEEERAAAAA!!!!!!!! in 16 martie la Sala Polivalenta, pret 75 de lei....
2.DEPEEEECHE MODE!!!!!!!!!!!!!!!!! e adevarat nu am crescut cu ei.... dar vreau sa ascult si sa vad LIVE ceea ce imi place, si nu ii orice trupa, ii DEPECHE MODE!!!!! tot Bucuresti, Parcul Izvor, 16 mai, bilet de la 100 de lei la 360. Aici pot sa ma laud ca mi-am luat bilet IUUUUUUHUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!! Am dat 120 de lei (gazonu B, ca la A nu mai sunt bilete de la inceputu lu decembrie, si eu am luat biletu dupa Craciun) si sunt foarte fericita. La intrebarea “cu cine ergi?” a fratelui meu i-am raspuns: “SINGURA” adica nu m-am inteles cu nimeni “hai sa mergem!”. Vreau sa fiu acolo si nu ma intereseaza cu cine... Daca nu am sa merg am sa regret toata viata, si nu imi place sa regret.....
3.al 3-lea concert important pentru mine este concertul PLACEBO!!!!!!!! care iarasi e la Bucuresti, Romexpo in 21 iunie.... biletele sunt de 100 si de 175 de lei.... nu mi-am luat bilet....

Deci, din 3 concerte MARI, pentru mine, merg la unul..... cred ca ii bine si asa, nu? Imi pare rau ca nu pot sa merg si la celelalte, dar sper sa mai vina, si am sa merg cu siguranta.
Imi amintesc sambata dimineata, nu mai stiu ce data era, stiu ca era decembrie, perioada aia de sarbatori (cred ca in 20 sau 27 decembrie) cand m-am trezit pe la 8 dimineata si am spus ca am ceva treaba pe la lucru, pe la magazin, etc etc etc. Am luat-o si pe verisoara mea si am mers fuga-fuga pina la Mall (nu-mi place locul ala si nu m-as fi dus, dar doar in Diverta de la Mall gaseam bilet). Am gasit Diverta (simt ca ma ratacesc in locul ala si vreau sa ies cat mai repede posibil), am intrat si am spus ferm convinsa
“- vreau sa cumpar bilet al concertul DEPECHE MODE, din mai”,
doamna “- mergeti la colega”.
Ooooffffffffff!!!! bine, asta nu ma opreste. Merg la colega si cu aceeasi convingere am spus din nou
“- vreau bilet la concertul DEPECHE MODE!!!!”
“- la ce pret?”
“- 120 de lei”
si gata..... il aveam in mana IUUUUUUUHUUUUU!!!!!!!!!!!! eram foaaaaaaaarte fericita...... Acum astept momentul..... hmmm poate apar si camarazi de drum.

ceai, durere de cap, alkool si iar ceai

Mi-i rau.... asa mi-a fost toata ziua... am baut aseara, whiskie, de nervi, de ciuda... iar acum sufar, iar durerea de cap e si mai puternica, acum cred ca stiu cum se simte biata minge de fotbal.... nu iau nimic pentru durere... trece. Nu-mi plac pastilele, defapt le urasc... cred in puterea ceaiului, asta e un medicament adevarat. Imi amintesc cand m-am imbatat prima data, eram in barul unde lucram, era weekend, dupa tura mea, am cumparat vin de la crama.... si peste ceva vreme eram la baie storcandu-mi stomacu... e o senzatie pe cat de faina pe atat de neplacuta si cam dureroasa. Toti incercau sa ma ajute, apa, cafea, fanta de lamaie, dar nimeni nu imi oferea ceai, si la rugamintea mea “vreau ceai!” mi se raspundea “o sa te imbeti mai tare”. Nu mai eram beata, eram treaza si cu stare de gata de a vomita din nou. Aseara a fost la fel, am baut pina nu mi s-a facut rau, eram afara si vomitam, ma simteam ca dracu... “ce tampita” - imi spuneam, am baut pahar dupa pahar.... mi-a parut bine cand a venit unu dintre prietenii vechi, era baut si el, si m-a intrebat daca sunt ok, daca am nevoie de ceva... l-am rugat sa-mi aduca ceai. Si am primit ceai, m-am simtit mai bine... doar ca nu m-a salvat de durerea de cap de azi si de starea stomacului meu. Dar oricum a fost de invatatura... sa nu mai beau niciodata cand sunt nervoasa, stresata, sa nu fumez ca locomotiva.... toate astea nu ma vor linisti, si nu ma vor face sa ma simt mai bine. Eu nu am vrut sa ma duc acolo, stiam pe cine am sa vad, stiam ce fel de chef va fi, si chiar nu ma incanta ideea... dar am fost presata de vreo 3-4 oameni, si convinsa intr-un final... eram cu “botu pe dos” cand am ajuns acolo. Am intalnit oamenii pe care vroiam sa-i vad, de care imi era dor, dar care in acelasi timp m-au agitat, m-au navalit amintirile, si imi venea sa plang, ca sa ma tin tare am inceput sa fumez – tigara dupa tigara – am inceput sa beau – pahar dupa pahar. Am vorbit cu lumea, vechii prieteni... ma simteam bine. Doar o pereche de oci ma chinuiau, o singura voce imi distragea atentia... inima imi batea tare si repede, vroiam sa se linisteasca si atunci incercam sa vorbesc mai mult, sa rad, sa beau... dar nimic nu m-a ajutat....
aceasta poveste am inceput-o defapt pentru a spune cat de bun si de benefic ii ceaiul. De cand ma tin minte am avut probleme cu stomacul, mai ales cand eram al bunica – mancam toata ziua numa fructe – iar seara le scoteam afara pe gura (si pe nas mai ieseau bucati aproape intregi de cirese). Singurul remediu care ma ajuta era ceaiul, acesta imi spala stomacul, 2 cani de ceai si ma simteam mai bine... Am crescut cu ceai, dimineata cand ma trezesc daca nu beau o cana de ceai nu ma simt bine, si la tara cand mergeam, fie la bunica sau la matusa, beiam ceai: de tei, de menta, de macies, de romanita (musetel), combinatii (tei, menta; macies, cozi de cirese, de capsuni; etc) cu paine cu unt sau dulceata facuta de casa.... Doamne ce vremuri!!!!
nu am inteles niciodata de ce unii considera ca ceaiul se bea doar cand esti bolnav, sau ca e ptr slabit, sau nu stiu pentru ce. O cana de ceai cu o felie de lamaie stoarsa bine si cu o lingura de miere – e sanatate curata. Mai bine un ceai negru – negru decat o cafea... chiar daca ceaiul nu ma prea tine treaza... Deobicei cand vin acasa si nu mi-i foame, sau nu prea am ce sa mananc, imi fac o cana de ceai cu paine si inca ceva pe paine... si inca vreo 3 ore sunt satula, si stomacul nu mi-i prea solicitat si ma simt bine.
Ceaiul e cel mai bun remediu pentru absolut orice, sunt convinsa de asta, doar ca nu il cunoastem atat de bine, nu stim sa ne folosim de toate ierburile pe care ni le da natura.
BETI CEAI!!!!

californication

Suferi, doare… vrei sa dispara… bei – saruti, futi si uiti, crezand ca durerea va disparea. Dar a doua zi realizezi ca durerea te macina in continuare, te roade si nu iti da pace. Tu devii tot mai nervos, disperat dupa liniste, pace, visezi la acea luminita de la capatul tunelului, dar ea nu apare, tu tot o cauti printre alcool si pizde, o cauti in acele trupuri care nu stiu sa-ti ofere caldura, care nu simt si nu stiu. Dar tu te minti, tu speri ca maine va fi mai bine, si suferi si doare, si alcoolul curge, noptile trec, trupurile vin si se duc, iar tu simti aceeasi durere… nici nu mai stii ce vrei, te-ai obisnuit, pacea a ramas doar o amintire, dragostea este doar un cuvant, o idee placuta, nimic nu mai conteaza, traiesti ziua de azi sperand ca maine nu va mai veni. Traiesti intr-un pustiu unde nu creste nimic, nu creste fiindca distrugi, calci, rupi, esti singur, asa crezi tu ca e bine. Vezi paduri si rauri in departare, dar nu vrei sa te indrepti intr-acolo, te temi, iar cand ti-I frica lovesti. Nici vantul nu mai bate, nici cerul nu mai plange, o fi zi, o fi noapte tu nu stii. Tot ce stii e ca odata totul a fost altfel, iubeai, erai iubit, atingeai si simteai, soarele nu ardea, era cald si bland, vantul soptea, cerul plangea… si te intrebi acum “ce s-a intamplat?” “cand s-a intamplat?” “unde a disparut totul?”
Alcoolul curge si futi iar… povestea se repeta din nou si din nou…

haitura adaptata

Aho, Aho, copii si frati,
Linga sobi v-adunati,
Si cuvintu-mi ascultati
Ca de altfel inghetati!!!
Ca pe-aici pe la Moldova
Ca si-n toata Europa
Multumita tot lui Vova,
Nu mai incalzeste soba.
Cica Vova cel Viteaz,
Nu mai vrea sa dai GAZ,
Chiar de-ngheata lumea azi,
Si stau cu tsurtsuri la nas,
Din Ucraina si Slovacia, Romania si Croatia/ Franta,
Bosnia, Bulgaria,
Modovenii din Italia,
In Europa-i mare frig
Se-ncalzesc toti cu "Tizic".
Iar la noi in Chisinau tatzi sarbatoresc si beu,
In loc de GAZ ii dau cu Vodka,
Ca-i tot di acolo de la Vovka,
Dar asta e - Mare necaz,
Lumea-n gheata fara Gaz,
Dar na-i ce-i face, asa-i la noi
Unde te-ntorci numai "Cioroi",
Dar ce-i cu asta, ian sculati,
Cit o sa stati si-o sa-nghetati?
Suiti pe-o roata de Camaz Si strigati cu totii:
GAZ!!! GAZ!!!