cel ce tradeaza va fi tradat...

“CEL CE TRADEAZA, VA FI TRADAT...”
ma intreb daca am tradat pe cineva? Ma intreb daca am meritat? As vrea sa stiu ce am facut asa de rau ca platesc acum asa de scump? As vrea sa-mi cer iertare pentru acel lucru, sa ma caiesc... sa ma scap de aceasta povara...
tot timpul ma imaginam in tot felu de situatii, cum as reactiona, ce as spune.... bla bla bla .... iar cand ma trezesc intr-o situatie asemanatoare nu mai stiu sa reactionez. N-am crezut ca mi se poate intampla mie asa ceva. Cand auzi tot felu de povestioare care par incredibile, cu situatii care par rupte din telenovele te amuza, adica e interesant “wooow!!! nu pot sa cred, chiar asa s-a intamplat? Asa a zis?” iar cand o patesti ramai trasnit. Sa vorbesc despre intamplare? E banala si obisnuita.... barbatul pe care il iubesc o sarutat-o pe prietena mea, de fata cu mine... si ea nici macar nu s-a impotrivit. Si fraza care m-a omorat o fost “noi NU ne-am sarutat” - a repetat, nu o data, “prietena mea” . Stiti frazele alea celebre din filme “draga nu e ceea ce pare!” sau “draga nu-i ce crezi ca e...” oooo FUCK OFF!!! auzi explicatie “eram beti, si nah.... oricum pentru mine un sarut nu inseamna nimic...” - MA LESI, asta nu e scuza... Iar el “nu te supara pe ea ca eu is prost” - incercand sa ma sarute... HA HA HA eu ce is? De umplutura. M-am simtit ca nevestele alea care sunt inselate de barbati cu tot felu de curve, si dupa aia vine la nevasta si o pupa si ii spune “te iubesc!” FUCK OFF. Cea mai proasta am fost eu ca am ramas.... nu stiu de ce, nu inteleg de ce nu am avut curaju sa-mi iau hainele si sa plec... am ramas si am dansat in continuare. Sfasietor de dureros... as vrea sa-mi smulg sufletul si inima, simt cum parca cineva da cu nicovala in pieptu meu si ma sufoc, iar acel cineva rade – m-a lasat din nou aproape moarta, sleita de puteri, ranita, trantita la pamant – nu m-a omorat, m-a lasat in viata, distrusa, neputincioasa... ma rugam sa mor, dar inima nu se opreste, bate in continuare... iar timpul se scurge...
nu am fost pregatita pentru o astfel de lovitura... doare, doare rau... sunt ca un zombi... vreau sa plang... incep greu dar si cand incep parca nu mai pot sa ma opresc. Ma simt tradata, inselata, folosita, mintita... DE CE? Atat vreau sa stiu, DE CE? Oare chiar am meritat?
Partea trista e ca nu pot sa urasc... NU POT... in afara de Voronin si pe acei calai care au omorat copiii in bataie, care si-au batut joc de fete si le-au distrus pe veci... pe ele si pe parintii lor, in afara de ei nu urasc pe nimeni. Pe oamenii care ma fac sa sufar pur si simplu ii dispretuiesc, ei pentru mine nu mai exista....