Vroiam sa zic/ scriu undeva cuvintele astea, caci nu am avut curaju sa le impartasesc cu nimeni - ma tem ca ii voi face sa sufere, sa-si aminteasca de ceea ce nimeni nu uita, dar cu toti incearca sa arate ca au depasit momentul.
L-am visat pe unchiul meu... si mi-a ramas in gand "Eu nu pot sa te aud, nici sa te vad, stiu doar ca esti aici langa, aproape, si ca tu ma auzi si ma vezi..."
Cu siguranta visul, cadrul de desfasurare a fost influentat... dar... Eram intr-un cimitir, si simteam ca unchiul meu e langa mine, chiar daca nu il vedeam si nici nu il auzeam. Dar nu stiu de unde stiam ca el ma vede si ma aude. Simteam niste suflete chinuite care nu puteau parasi pamantul si stiu ca impreuna cu unchiul meu incercam sa ii ajutam, inainte sa ma trezesc ramasesem la un copil...
Am fost abatuta toata ziua - as fi vrut sa impartasesc cuiva acest vis si aceasta senzatie. As vrea sa izbucnesc in plans, chiar si pentru 2 secunde, sa ma descarc
Cei ce nu mai sunt printre noi - TRAIESC IN AMINTIRILE NOASTRE!!!!!!!!
Uneori ma tem ca uit...
