vineri, 29 august 2008

Drumul spre Chisinau

Vineri, 18 iulie, ultima zi de lucru si prima de concediu – abia asteptam.

Planuri multe, dar cum se spune “nu fa planul ca tiganul... ca te inneci la mal”. Trebuia sa plec cu autobuzu Timisoara Chisinau de la 12, cum am mers la lucru diz de dimineata, am decis cu mama sa-mi aduca ea bagajele cu taxiul, sa treaca pe la mine la lucru, ca tot ii in drum. La ora 11:30, cand trebuia deja sa ies ma suna in continuu fratele, ca unde esti? De ce nu raspunzi la telefon ( eu mai rezolvam cate ceva pe la birou, ca era o nebunie ) si nu aveam timp sa-i raspund. Noi ne-am inteles ca ma suna cand mama se porneste de acasa, cum el m-a sunat de vreo 10 ori, am crezut ca mama deja ma asteapta jos la poarta. Las totul balta la lucru, imi iau geanta, plasa ( cu 2 doze de bere primite de la dl Marius – directorul de productie ), ii pup pe toti si ies, in fuga, era deja 11:40. ajung la poarta si: SURPRIZA! Nici mama, nici taxiul... il sun pe fratele meu:

- mah, unde-i mama?

Fratele: - stai un pic ca nu reusesc sa sun la taxi. Cum dracu sun sa chem un taxi?

Eu: - vaaaaaaaaai, 0256 si nr taxiului

El: - ok. Peste vreo 5 min o sa se porneasca, foarte calm si convins de ceea ce spune

Eu – stresata, ingrijorata.... ma opresc la magazinul firmei.

Trec 5 min, fratele meu nu suna, mama nu vine. Mai trec 5 min si sun eu: -unde-i mama?

Fratele: - s-a pornit. Mi-am cheltuit tot creditul din cauza ta, cu taxiul tau si cu tot, subtil imi da el de inteles ca ar trebui sa-i incarc telefonul. HA HA HA!

Hmmmmmmm... e fara 5 min 12, autobuzul la 12 se porneste. Daca nu ma pornesc acum il pierd, si am sa fac scandal – ma gandesc eu. Si prind primul taxi pe care il gasesc, destinata? AUTOGARA, cat mai repede va rog! Nici nu am mai tinut cont ca taximetristul asculta manele (deobicei ii rog sa schimbe muzica si sa puna radio – stiu ca am acest drept), ca acesta imi pune tot felu de intrebari: unde plec? De ce plec? Bla bla bla - ce enervant ii, Doamne nu ajungem o data? - gandesc eu tot in sinea mea. Ajungem la autogara, fug spre autobuz, dar de la distanta observ ca autobuzul nu se vede – hm... interesant, doar am vorbit cu soferul si mi-a spus ca vineri sunt in Timisoara – totusi nu ma las si imi continui drumul, cand colo autobuzul nu-i dar rutiera (microautobuzul) este, eu: -fiuuuuu, Slava Domnului! Ajung langa sofer si il intreb cand porneste? Era 12, fara 1 minut. El imi spune ca imediat, mai avea doar de completat ceva si atat. Eu disperata, caci mama nu era la autogara il rog sa mai astepte un pic fiindca tre sa vina mama sa-mi aduca bagajul. El, nedumerit se uita la mine si nu intelege, “ce bagaj?”, pai bagajul meu, ca vin si eu la Chisinau. La care soferul un pic amuzat, imi raspunde, asa schitand un mic zambet, “da noi locuri nu mai avem!”. Am ramas cu gura cascata, ca Jim Carey in filmul “Masca” atunci cand o vede pe Cameron Diaz. “cum asa nu mai aveti locuri? Intreb si ma uit si in microbuz, poate soferul isi bate joc de mine, nu – e adevarat, microbusul era plin. “dar, spune soferul, daca vrei avem scaunele.” HA, ma gandesc eu, ce is nebuna, pina la Chisinau is 20 de ore, asta in cazul in care nu se intampla nimic imprevizibil pe drum. Si asa am probleme cu sezutul, ma doare fundul – dar nu va ganditi la prostii, asta e o alta povestioara pe care am s-o spun cu alta ocazie – NU, multumesc! ii spun eu. In acel moment vine mama cu taxiul si fuga sa scoata bagajul sa mi-l aduca. Dar eu, fara dispozitie, cu o mutra de parca m-a trasnit ceva - defapt chiar m-a trasnit, dar nu la propriu – merg spre taxi si ii spun sa nu mai scoata bagajul ca mergem acasa. Mam foarte mirata, ne mai intelegand nimic, ma intreaba de ce? Iar eu, suparta foc, <>.

Din pacate incercarea mea de a pleca acasa nu s-a terminat aici. Acasa fratele radea de mine, iar eu hai sa ne gandim un pic, ce facem? Cu trenul nu vreau – ii cel mai groaznic mod de ati irosi 16-17 ore din viata, caci atat face trenul Timisoara – Iasi. Stiu ca este autobuz catre Chisinau si de la Cluj, acolo am un verisor, el deja era plecat la Moldova dar putea sa ma ajute sa-mi spuna la cat pleaca autobuzul. Trimit mesaje de pe net, cei de la orange Moldova is mai smecheri, poti sa trimiti 20 de mesaje gratis zilnic in retea. Si ma anunta ca autobuzul pleaca in fiecare zi de la 19:00..... nu aveam cum sa ajung asa de repede la Cluj, era deja ora 1. daac nu plecam atunci trebuia sa aman pina duminica – NU categoric! Mergem la Gara de Nord, poate prin loc la cuseta.... da de unde – poate m-am trezit cu curu in sus – mi-am luat bilet la Iasi, era 13:30, trenul pleaca la 15:10. am stat cu mama, am mai mancat cate ceva, mi-a mai cumparat cate ceva de mancare si asteptam. Pe la 15:05 cand eu eram deja in tren, iar mama pe peron in asteptare sa-mi faca vant cu batistuta, isi aminteste ca a uitat sa-mi dea cheile de la apartamentul din Moldova. Si trenul porneste.....

sfarsit partea I