o "EA"

Bate vantul, tare… sufla cu o putere incat nici copacii nu ii pot rezista…. Iar ei I se pare amuzant, frumos – chiar daca e inghetata la maini, deoarece tine o umbrella pe care o folosesti drept scut impotriva vantului si a ploii, mai ales a ploii, caci e mai mare chinul sa tii o umbrela in maini atunci cand bate vantul. Si asa… chiar daca e inghetata la maini, uda la picioare – incaltaminte cumparata de la bazaar, si totusi destul de scumpa ptr calitatea lor – cu pantalonii uzi, caci vantul si ploaia sufla din fata, cu parul in faza de ingrasare, nu murdar, dar nici matasos, strans in coc, cu vreo 2-3 fire neprinse si care jucau dupa cum le canta vantul, se simtea foarte neatragatoare – nu ar putea trai nici un moment din acela romantic pe care il vezi doar in filme << afara ploua, ea se grabea si da intamplator peste un tanar, care o priveste in ochi, ii zambeste, ea la fel. Uitand de ce se grabea si unde se grabea, putand sa spuna doar “salut” si rosind imediat de ceea ce spuse, dar simti ca viata ei nu va mai fi la fel de acum inainte…>> - nuuu, ei asa ceva nu I s-ar putea intampla, mai ales ca nici nu era aranjata, nemachiata, cu nasul un pic rosu, obrajii inrositi de vant si de frig. Dar se gandi ca mai bine nu ar da peste nici un tanar necunoscut de care sa se indragosteasca la prima vedere – ceva utopic din punctual ei de vedere – ci mai bine s-ar intalni cu EL << ea sta in statia de autobus, asteptand sa vina “vechitura aia pe patru roti”, care acum ii pare atat de potrivit, numai sa vina cat mai repede – iar EL sa treaca cu masina pe langa sa o observe, sa opreasca si sa-I zica “moldoveanco, urca!” – iar ea atat de fericita ca il vede din nou urca fara sa mai spuna ceva (fara sa se incoarde – cum ii zice EL), sa-l priveasca in ochi si sa uite ca era inghetata, ca era uda, ca era nearanjata, nemachiata sau ca purta aparat dentar (il avea de prin mai, iar acum era octombrie). Cu el se simte bine oricum…..>>. Dar nici asa ceva nu se putea intampla – asa ceva se intampla doar in filme, iar ea pe cat crede inca in povesti, feti frumosi, pe atat stie ca toate acestea sunt doar povesti, dar nu vrea sa renunte la aceste ganduri – sunt singurele care ii maid au speranta, un motiv sa mearga mai departe, un motiv sa reziste, sa aiba rabdare sis a astepte, cat? Nu stie, tocmai de aceea invata sa aiba rabdare.
In jur oameni, chiar daca e un timp urat e destul de multa lume prin oras – interesant. Obosita, si totusi cu un chef nebun de a-L cuprinde, de a-L pupa si de a-I vedea ochii – oooofffff, ochiii!!!! – ajunge acasa, dar acasa nu o asteapta nimeni in afara de cainele sau drag – o catea Nera, care e singurul prieten care o intalneste, o imbratiseaza si o “pupa”, defapt o linge dar cum o considera prietena sa, la fel considera si ca ea o pupa. O asteapta ca intotdeauna in fotoliul de langa usa si te intampina cu cea mai mare dragoste pe care un caine ti-o poate oferi. Intra in casa, lasa punga din mana, se descalta repede – ciorapii erau uzi, picioarele reci – si I se facu asa o mila de picioarele sale… se intrista o secunda, dar “prietena” sa nu o lasa sa se intristeze mai mult si ii abatu gandul imediat de la picioare si raceala lor. Se schimba, isi lua hainele simple de casa, o pereche de pantaloni sport si un tricou visiniu si mare, defapt e tricoul fratelui sau pe care el nu il imbraca, dar ea acasa se simte bine in haine largi si mai mari cu vreo doua marimi – se simte libera. Nera se tot invarte pe langa ea de parca o intreaba “povesteste, povesteste… unde ai fost, de unde vii, ce ai facut, cum e afara?”, dar ea o mangaie frumos, I se mai stramba un pic, o face “scroafa mica”, poate pentru ca pina acum cateva luni era grasa, rotunda, avea un fundulet, niste pulpe… era un caine frumos, sexy, o adevarata doamna, apoi a avut pui – patru la numar, care au fost dati la nici doua luni, au suferit amandoua cumplit – si a slabit, dar tot “scroafa” a ramas pentru ea. Si-a incalzit niste pireu, a mancat uitandu-se la televizor la stiri sau la cartoon network – unul dintre posturile sale preferate – dar astia repeta aceleasi serii asa ca a decis sa vada ce se mai intampla in tara si a mutat la stiri – a cazut guvernul … - “mda…. Isi spune…. Interesaaant…”. A mai mancat ceva dulce, si-a amintit ca tatal sau i-a lasat o sticla de vin – vin de casa facut chiar de el anul acesta – si si-a turnat intr-un pahar “mmmmm…. Tata stie sa faca un vin bun! – si si-a amintit vorbele lui ”. Si o napadira dintr-o data amintirile – s-a nascut in Moldova (Basarabia, Rep. Moldova – nu conteaza cum o numesc altii, pentru ea e simplu – MOLDOVA!!! – e al doilea lucru dupa care plange si sufera), acum cativa ani – isi spuse in soapta si se rusina de anii sai, in orasul Tighina, Benderi – cum I se mai spune. Isi amintise cum in zilele ca acestea statea la bucatarie langa caloriferu de la geam, cu o cana de ceai in mana, foarte rar cafea (numai atunci cand venea matusa din Romania si le aducea cafea instant), pe pervaz era un radio ce nu prindea fm si putea sa asculte doar “radio moldova” si “antena c”, si se uita afara cum ploua si bate vantul, era bucuroasa ca sta la cald si poate sa admire “raceala” de afara.
to be continued...