ceai, durere de cap, alkool si iar ceai

Mi-i rau.... asa mi-a fost toata ziua... am baut aseara, whiskie, de nervi, de ciuda... iar acum sufar, iar durerea de cap e si mai puternica, acum cred ca stiu cum se simte biata minge de fotbal.... nu iau nimic pentru durere... trece. Nu-mi plac pastilele, defapt le urasc... cred in puterea ceaiului, asta e un medicament adevarat. Imi amintesc cand m-am imbatat prima data, eram in barul unde lucram, era weekend, dupa tura mea, am cumparat vin de la crama.... si peste ceva vreme eram la baie storcandu-mi stomacu... e o senzatie pe cat de faina pe atat de neplacuta si cam dureroasa. Toti incercau sa ma ajute, apa, cafea, fanta de lamaie, dar nimeni nu imi oferea ceai, si la rugamintea mea “vreau ceai!” mi se raspundea “o sa te imbeti mai tare”. Nu mai eram beata, eram treaza si cu stare de gata de a vomita din nou. Aseara a fost la fel, am baut pina nu mi s-a facut rau, eram afara si vomitam, ma simteam ca dracu... “ce tampita” - imi spuneam, am baut pahar dupa pahar.... mi-a parut bine cand a venit unu dintre prietenii vechi, era baut si el, si m-a intrebat daca sunt ok, daca am nevoie de ceva... l-am rugat sa-mi aduca ceai. Si am primit ceai, m-am simtit mai bine... doar ca nu m-a salvat de durerea de cap de azi si de starea stomacului meu. Dar oricum a fost de invatatura... sa nu mai beau niciodata cand sunt nervoasa, stresata, sa nu fumez ca locomotiva.... toate astea nu ma vor linisti, si nu ma vor face sa ma simt mai bine. Eu nu am vrut sa ma duc acolo, stiam pe cine am sa vad, stiam ce fel de chef va fi, si chiar nu ma incanta ideea... dar am fost presata de vreo 3-4 oameni, si convinsa intr-un final... eram cu “botu pe dos” cand am ajuns acolo. Am intalnit oamenii pe care vroiam sa-i vad, de care imi era dor, dar care in acelasi timp m-au agitat, m-au navalit amintirile, si imi venea sa plang, ca sa ma tin tare am inceput sa fumez – tigara dupa tigara – am inceput sa beau – pahar dupa pahar. Am vorbit cu lumea, vechii prieteni... ma simteam bine. Doar o pereche de oci ma chinuiau, o singura voce imi distragea atentia... inima imi batea tare si repede, vroiam sa se linisteasca si atunci incercam sa vorbesc mai mult, sa rad, sa beau... dar nimic nu m-a ajutat....
aceasta poveste am inceput-o defapt pentru a spune cat de bun si de benefic ii ceaiul. De cand ma tin minte am avut probleme cu stomacul, mai ales cand eram al bunica – mancam toata ziua numa fructe – iar seara le scoteam afara pe gura (si pe nas mai ieseau bucati aproape intregi de cirese). Singurul remediu care ma ajuta era ceaiul, acesta imi spala stomacul, 2 cani de ceai si ma simteam mai bine... Am crescut cu ceai, dimineata cand ma trezesc daca nu beau o cana de ceai nu ma simt bine, si la tara cand mergeam, fie la bunica sau la matusa, beiam ceai: de tei, de menta, de macies, de romanita (musetel), combinatii (tei, menta; macies, cozi de cirese, de capsuni; etc) cu paine cu unt sau dulceata facuta de casa.... Doamne ce vremuri!!!!
nu am inteles niciodata de ce unii considera ca ceaiul se bea doar cand esti bolnav, sau ca e ptr slabit, sau nu stiu pentru ce. O cana de ceai cu o felie de lamaie stoarsa bine si cu o lingura de miere – e sanatate curata. Mai bine un ceai negru – negru decat o cafea... chiar daca ceaiul nu ma prea tine treaza... Deobicei cand vin acasa si nu mi-i foame, sau nu prea am ce sa mananc, imi fac o cana de ceai cu paine si inca ceva pe paine... si inca vreo 3 ore sunt satula, si stomacul nu mi-i prea solicitat si ma simt bine.
Ceaiul e cel mai bun remediu pentru absolut orice, sunt convinsa de asta, doar ca nu il cunoastem atat de bine, nu stim sa ne folosim de toate ierburile pe care ni le da natura.
BETI CEAI!!!!