Draga S...
incerc sa zic ce nu as putea sa-ti zic in fata, caci nu am suficient curaj, iar asa stiu ca tu nu vei citi niciodata aceste randuri... vor ramane fara glas.
Mi-i dor... mi-i dor si imi vine sa plang, as vrea sa te sun sa te chem la o cafea, sa te vad, sa ma uit la tine si sa fiu fericita pentru cateva clipe...sa retraiesc acelasi sentiment, sa simt iar fluturasi in stomac, sa tremur toata, sa-mi fie rusine sa te privesc direct in ochi, sa te privesc pe furis, sa visez cum te sarut, cum ma tii in brate si ma faci copil, sa ma simt in siguranta, protejata de tot si de toate, sa cred ca totul a avut un rost, ca nu am asteptat in zadar.... mi-i dor sa-ti aud vocea... oriunde nu as intoarce capul tresar crezand ca esti prin preajma, tresar si ma cutremur cand vad pe cineva care iti seamana, la chip, la voce, la ochi, la buze...
As vrea sa te vad, dar nu am curajul sa-ti zic, ma tem sa zici NU... si atunci ma resemnez, inghit in sec si merg inainte cu gandul la tine, cu gandul in amintiri, care ma bantuie zi si noapte, apoi se linistesc, iar peste un timp iar revin si iar ma sperie, ma obliga sa ma inchid in camera, sa-mi fie frica sa ies...
Imi vine sa-mi sfasii sufletul, sa-l scot din piept – poate asa nu are sa ma mai doara, sa nu mai simt.. sa trec prin viata fara sentimente, fara dorinta, fara intrebari, fara necesitati... ca un robot.
Mai tii minte acea zi ploioasa, in bar, inainte sa pleci, m-ai sarutat cu atata pofta... si acum simt acel sarut... mai tii minte cand stateam langa tine, tu cica dormeai, eu nu puteam, inima batea asa de tare si imi era rusine, ma temeam sa nu te trezeasca. Dormeam cu urechea pe inima ta si ascultam cum bate linisita si fara griji. Iti mangaiam fata, vrand sa retin fiecare milimetru din fata ta, sa-ti simt pielea, sa-ti retin forma fetei – sa ramana intiparita in mintea mea, si asa a si ramas. Acum cand ma gandesc imi vine sa intind mana si sa simt din nou... dar imi dau seama ca esti doar in mintea mea... as vrea sa traiesc in acea lume...
Nu pot sa iau asupra mea toate prin cate ai trecut, toate loviturile pe care le-ai primit, toate furtunile pe care a trebuit sa le infrunti, morile cu care a trebuit sa lupti... Nu pot, nu am cum... Dar as vrea sa fiu luminita din capatul tunelului, as vrea sa crezi din nou... in mine, in tine, in oameni, in Dumnezeu... as vrea sa crezi ca vreau sa iti fiu alaturi, la bine si la greu... si nu vreau nimic, decat sa crezi in mine si sa ma vrei alaturi... si promit ca nu mai plec...
