Oricat de bine dispus nu ai fi de dimineta, daca primesti o noutate proasta – ti se duce de rapa toata ziua. Asa am patit si eu azi. La ora 8 am aflat ca unul din colegii mei, si in birou suntem doar trei, pleaca. Pleaca la o alta firma, salariu mai mare.... si sunt trista, foarte trista. Ne stim de nici un an, si am invatat multe, am gresit multe, dar mi s-au iertat, am fost corectata si ajutata sa fac bine. Iar acum... iar acum raman singura cu d-na Nicoleta (casiera), si nu stim nici una cine vine in locul lui. Si ne intrebam, si ne este frica: -daca o sa fie o persoana non-sociabila, daca nu o sa-i placa sa glumeasca, sa asculte muzica, sa rada... etc etc etc
O sa fie un cosmar...
Deja ar trebui sa ma cam obisnuiesc, dupa un timp intotdeauna imi pierd prietenii si raman singura. Da stiu, sunt o egoista, in loc sa ma bucur ca si-a gasit ceva mai bun, un loc de munca unde va avea parte de realizari mai mari, satisfactii din toate punctele de vedere, eu ma gandesc la mine. Ma gandesc ca daca nu ma descurc in ceva, si am nevoie de un mic ajutor, ce fac? Directorul economic ii mai varza, cred, si decat mine.
Nu mai am chef de nimic... vreau acasa, in pat, somn, si sa ma mai trezesc o data si totul sa fie ca ieri.... nu mi-au placut niciodata despartirile – de nici un fel, nici macar acel “i-am dat verde” sau “i-am dat papucii”. Intotdeauna trec cu greu peste asa ceva. Ce bine ca azi ii vineri – e weekend, se poate de iesit deseara si maine si incerc sa uit vestea de azi, pe care mi-o voi reaminti luni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu