Lumea se schimba, ieri eram copii, azi – rebeli, maine cu familie si copii, iar poimaine copiii nostri vor avea copii.
Am aflat ca una dintre vechile prietene, cu care am fost si la gradinita, si la scoala, fumeaza – stiu ca nu-i nimic neobisnuit, dar pentru mine a fost ca un soc,chiar daca are 20 de ani, eu o tineam minte ca acum vreo 3-4 ani in urma, am refuzat sa accept ca acasa lucrurile se schimba as fi vrut sa conserv acea lume, sa ramana tot asa cum am lasat-o. De aceea cand realizez ca lumea se schimba, creste, evolueaza, raman blocata, nu stiu cum sa reactionez... raman in urma. Dar de data aceasta am fost ajutata sa nu raman pe loc, am vorbit foarte mult, si asta cred ca m-a ajutat sa vad ca nu mai suntem ce am fost ieri. Cu totii ne schimbam, avem alte preocupari, interese, ganduri, amintiri... si totusi mi-a parut bine ca am recuperat ceva din acel timp pierdut, caci s-a creat un mare gol intre noi, care trebuia umplut. Si l-am umplut, un pic – dar totusi, ne-am plimbat prin oras, am trecut pe la gradinita un am invatat, am facut poze, ne-am destainuit una alteia, am vorbit cat mai mult posibil, si toate astea doar intr-o zi, caci din pacate trebuia sa mai merg si in alte parti, alte goluri care trebuiau umplute. Cred ca asta este motivul de ce ma trage acasa, intotdeauna am simtit o caldura foarte mare din partea persoanelor dragi: prieteni, rude, verisori, nu mai zic din partea bunicii, una singura am, si o iubesc enorm, dar nu am s-o inteleg niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu