Acasa...

Si aici am avut emotii, caci nu aveam cheile de la apartament si toata speranta imi era in vecini. Abia asteptam sa ma intalnesc cu vecina Ina - ea ii “the girl next door”, cea cu care am fost si la gradinita, si la scoala – pina mama a indraznit si ne-a despartit, dupa clasa a 6-a, caci urma sa invat in Romania – dar nu am avut parte de o astfel de bucurie, ea era plecata in sat. Cheile le-am primit d ela “deadea” Roma, tatal Inei.
ACAAAAASA!!!!!!!!!! nu-mi venea sa cred, era trecut de ora 16, dupa o calatorie groaznica si chinuita de 24 de ora – in sfarsit sunt acasa. Doar cu acest gand “ACASA!” as putea sa trec peste orice, sa suport multe, doar ca sa simt iar acel sentiment “ACASA!” - ii ceva de nedescris. Cum ii melodia aceea “return to the innocence” - cam asa ma simt si eu, acasa e locul unde redevin copil, fara griji, fara servici, este locul care ramane neschimbat, aceeasi mobila, acelasi pat in care am dormit de cand aveam vreo 55 de cm, acea camera plina de farmec si pina astazi, in care mama seara inainte de culcare imi spunea povesti, compuse de ea, combina vreo 2-3 si facea una – cred ca acesta este motivul de ce astazi imi place sa adorm sau televizorul aprins sau cu muzica.
Nu am despachetat nimic... am facut un dus si m-am trantit in pat, am unit patul meu cu cel al fratelui meu, si am facut pat din ala maaaaare, am pornit radioul si am lenevit. Am vrut sa ma uit la televizor, dar nu aveam cablu, ies in coridor – nu ma vede nimeni – hai sa unim acolo ceva, nu stiu ce, si poate arata. Nu am reusit, dar asta nu mai conta dupa ce am gasit 10 euro in ruble. Let's party!!! dar nu azi... sunt prea obosita. Noapte buna!