Printre primele defecte ale “singuratatii” este faptul ca nu poti sa te exteriorizezi, sa te bucuri la maxim de momentele pe care le traiesti. Imi amintesc foarte bine cand eram la Paris – sub turn – un grup de prieteni asiatici (nu stiu exact – coreeni, japonezi, chinezi), iar o fata vorbea cu cineva la Paris si era foar “excited!!!” si sarea si se bucura – era foarte haioasa iti venea sa faci glume pe seama ei “fii atenta – I’m so excited, I’m in Paris!!!!” Iar eu eram singura – nu era rau, nu imi pare rau, nu ma plang, nu regret – si traiam acelasi sentiment ca ea, doar ca eu nu puteam sa-l exteriorizez, eul meu sarea si zburda si se bucura… dar nu vedea nimeni.
In rest imi place sa ies singura, am fost la concerte singura, m-am plimbat prin Louvre singura, ies seara prin oras singura (mai ales vara cand e racoare si e placut sa te plimbi pe la 10 seara prin oras), de multe ori merg prin baruri singura si stau acolo aiurea – doar sa ma odihnesc dupa o plimbare prin oras, sa beau o bere, sa fumez o tigara si sa merg acasa.
Un alt defect, mai degraba efect al singuratatii as spune, ar fi faptul ca la un moment dat incepi sa te obisnuiesti, si incepe sa-ti placa, oamenii din jur parca nu sunt asa de interesanti, parca vorbesc numai tampenii, si vrei sa-i eviti, dar cand te gandesti mai bine nici tu nu prea ai subiecte mai interesante.
Si totusi e interesant sa experimentezi singuratatea, aceste momente cu tine si gandurile tale… e si un strop de independenta aici, iar mie imi place sa cred ca sunt.
Dupa ce am recitit aceste randuri... tre sa recunosc, chiar daca probabil e cel mai greu lucru, cu o sinceritate maxima in primul rand fata de mine.... e adevarat sunt momente in care urasc aceasta singuratate, faptul ca tre sa fiu puternica, tare si independenta - orice om are nevoie de momente in care sa fie rasfatat, iubit, slab, imbratisat........ AI GRIJA CE-TI DOREST!!!!! s-ar putea sa se indeplineasca...
Simt cum uneori ma agat de prezenta unei persoane ca un om disperat de funie, temandu-se sa nu cada... Si in acelasi timp ca sa nu arat cat de mult imi pasa, afisez un aer de indiferenta, raceala si nepasare, iar cei din juru meu ma iau in serios, ma cred - fix acum cand nu ar trebui. INTERESANT!!!
"Si de-asta n-o sa stiu niciodata cat sa-mi permit sa simt
Cum sa fac sa-mi trimit caldura spre ceilalti fara sa fiu trantit
Cum sa caut dar sa dau senzatia ca vreau sa evit
Cat sa ma las corupt si cat sa lipesc la loc din tot ce-am rupt?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu