E frumos sa primesti si sa faci complimente. E ca o raza de soare care incalzeste o piatra sau o bucata de gheata. Piatra se incalzeste si nu mai e atat de respingatoare, iar gheata se topeste incet incet si dezvaluie ce se ascunde sub ea. Cat de mult poti face doar cu un cuvant spus sincer, din toata inima... fara a avea vreo intentie ascunsa.
Nu am primit des complimente, iar atunci cand le primesc - nu le cred, nu cred in sinceritatea lor, si atunci le resping. De aceea nu pot sa zic ca stiu cum e sa primesti complimente.
Dar stiu ca e frumos, dragut si un lucru de apreciat, care te farmeca, trezeste un zambet sfios - cel mai frumos!!!, si iti lumineaza fata, parca trezeste si acea speranta care uneori incet incet se stinge. Si nu atat cuvantul sau modalitatea lui de a o spune, cat nivelul sinceritatii face totul!!! E ca atunci cand primesti o floare sau un buchet de flori, eu intotdeauna am fost fascinata de acest gest, am impresia ca spune atat de multe lucruri pe care nu am putea sa le spunem cu voce tare, de multe ori nici nu trebuie sa spui ceva "o imagine face cat o mie de cuvinte!!!"
Daca cineva mi-ar zice "baaaaa, te iubesc!!! de ce nu intelegi!!!" iar altcineva "draga, te iubesc, esti asa de frumoasa...." Mai repede l-as crede pe primul, sinceritatea si adevarul uneori se manifesta mai dur, mai necioplit - dar e mai frumos :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu