Uitare

"N-aveam forma
N-aveam chip...
Inger fiind le stiam pe toate!
Si-a venit uitarea odata cu nasterea..."


Cred ca am putea spune ca omul inseamna uitare!
Ne-am uitat cand ne-am nascut (nu stim cine suntem, de unde venim, cu ce scop sau rol, nu stim ce facem si incotro ne indreptam)... Aflam ca murim la un moment dat, din motive si cauze diferite... iar tot ce se intampla intre nastere si moarte se numeste VIATA!. Dar nimeni nu stie ce inseamna ...
Astfel iesim din noi, crezand ca raspunsul e acolo undeva... incepem sa cautam, ne ratacim si uitam de unde am pornit, unde ne-am lasat... uitand astfel de noi, raspunsul nu-l gasim, caci am uitat si intrebarea.
Construim, stricam, distrugem, ardem, omoram, iar cand ne regasim aflam ca totul e o iluzie, e nisip.
Ne va intreba Dumnezeu "Ce-ai facut? Ce-ai trait?", iar noi ii vom raspunde "am muncit, am urat, am dispretuit, am batjocorit, am distrus si am lasat copii in urma noastra! Am ascultat ce-au spus altii, am facut ce-au spus altii, chiar daca a fost impotriva credintei mele..."

"- Naiva esti" - spun unii... Probabil... cum atfel sa traiesc? Eu altfel nu stiu/ nu pot/ nu simt...
Invata-ma, arata-mi, saruta-ma, ia-ma in brate si pazeste-ma! E un suflet fragil aici ce crapa incet...