(4)

Si rade "eu"
fara sa vrea - visand
Si rade "el"
fara sa vrea - iubind!
Si rade "ea"
fara sa vrea - traind!
Si plange "noi"
fara sa vrea - murind!

Miercuri

... nu sunt fluturasi in stomac... e doar frica! Mi-i frica de faptul ca as putea sa ma atasez de tine, sa ma indragostesc, sa fiu fericita.... Hmm... ce ciudat, cautam toata viata fericirea, dragostea iar atunci cand stam in fata ei - NE TEMEM! Ne retragem si tremuram ca un iepuras in fata lupului. da, vedem fericirea ca pe un lup.... oare asta nu e un iad in care traim? Oare nu acesta ii blestemul stramosesc (cel de la izgonire), sa ne chinuim o viata, ca inainte de moarte sa ne intrebam "pentru ce am trait?" Nu mai vreau sa ma chinui, nu mai vreau sa ma "biciuiesc", da da - sa ma biciuiesc, fiindca asta fac atunci cand ma fortez sa fac ceva ce simt ca nu vreau sa fac sau care simt ca imi face rau... Cica "fa ce-ti place!" - oare chiar putem? Nu mai stiu nimic.... m-am incalcit atat de tare ca nu mai deosebesc nimic de nimic .... FUCK!!!!!!

(3)

Sa ma strangi si sa plang,
Sa ma vezi goala
Si sa ma strangi in brate,
Sa ma vezi plangand
Ingenuncheata
Si sa pleci.
Am fost "eu"?
Am fost "oarecare"?

(2)

Sunt vii morti ce merg pe strada,
Sunt vii morti ce respira, mananca,
Sunt vii morti in birouri, in magazine,
Sunt vii morti in pat
Incercand sa iubeasca,
Dar dragostea nu ne trezeste caci nu iubim.
Dragostea nu ne omoara caci nu simtim.
Vedem culori fara culori,
Vise fara basme,
Alb fara negru.

(1)

Nu ma-ngenunchea,
Nu te arunca la picioarele mele,
Ramai langa mine
Si priveste-ma
Uita-te in mine!

Mi-i frica de mine,
Mi-i frica de tine,
Ma tem de "Simt!"
Ma tem de "Te simt!"
Ma tem si sper!

E un labirint
Sunt ametita,
Nu stiu pe unde sa merg...
Si-mi vine sa urlu', sa strig
"Ajutor!"
Strig dupa mine,
Dar strigatul se izbeste de zid
Si nu reuseste sa iasa afara...

W.B.Y.

Spre rusinea mea, abia acum am descoperit acest poet si una din poeziile lui...

He Wishes for the Cloths of Heaven by William Butler Yeats Had I the heavens' embroidered cloths, Enwrought with golden and silver light, The blue and the dim and the dark cloths Of night and light and the half-light, I would spread the cloths under your feet: But I, being poor, have only my dreams; I have spread my dreams under your feet; Tread softly because you tread on my dreams. Tânjeşte după un petic de Rai de William Butler Yeats De-aş avea straiele brodate ale cerului, Poleite cu sclipiri de aur şi de-argint, Straiele albastre, de înserare şi de-ntunecare Ale nopţii, ale zilei şi ale înserării, Ţi le-aş aşterne, iubito, la picioare: Dar eu, sărac fiind, port visurile mele; Le-am aşternut, iubito, la picioare; Păşeşte uşor, păşeşti pe visurile mele.

Locul

... citesc O. Paler „Desertul ptr totdeauna”, vorbeste la un moment dat despre casa, despre paradisul trait acasa. Imi amintesc si vorbele, amintirile lui Cioran descrise, sau povestile lui Creanga.... Toti, chiar si Paler – sunt convinsa, s-au format in acel loc numit „casa”, acolo au crescut.... acolo am crescut si eu... intr-un mic „paradis”. Am sacralizat acel loc, l-am transformat intr-un templu, un altar sfant, acolo e Dumnezeu – intre acei pereti, printre acea mobila veche, covoare, tapete si fotografii.
Si e adevarat, devin tot mai straina in oras, imi sunt straini oamenii, casele, strazile... totul e strain, necunoscut... insa cand deschid usa apartamentului – totul dispare. Ramane doar apartamentul si amintirile. O iluzie dar, simt ca m-am intors in timp!!!!!!
Asa este, iubim atunci cand pierdem, cand nu mai avem. Iubim ceea ce nu avem!
Sunt sigura ca voi mai schimba cateva case la viata mea, si probabil voi avea si eu o casa a mea.... dar nu cred ca voi simti acel ACASA!!!!! e un sentiment si o traire atat de unic si de neexplicabil, si totusi incerc sa-l explic. E ciudat cum omul nu se multumeste cu necunoscut, cu neintelesul, are nevoie sa stie, sa cunoasca, sa vada, sa atinga, sa existe o explicatie – rationala de dorit!!!!
Sentimentele nu au o explicatie si nici nu o cer, noi suntem cei care o facem. E normal, ne este frica, si din nou incerc sa dau explicatii, sa gasesc o explicatie....
Vorbeam despre casa si acel loc plin de inocenta si de vise...
Mi-e DOR!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Am vrut sa scriu titlul "despre locul unde ne nastem, crestem, inflorim si infruntam vanturi, furtuni, zapada, arsita, ploi...." e prea lung, dar incape aici ca o incheiere...